25 iunie 2017 | 6:38

Cunoașterea în serviciul umanității. Religii și cultură

Michel MalherbeEnciclopedist, Michel Malherbe este absolvent al Ecole Polytechnique, inginer general la Ponts et Chaussées. A avut mai multe funcţii, mai ales în cooperarea tehnică franceză, în diverse cabinete ministeriale şi în fruntea mai multor întreprinderi parapublice şi private, ceea ce l-a ajutat să viziteze mai mult de 150 de ţări. Convins de importanţa culturii în dezvoltarea umanităţii, el a făcut din limbi şi din religii subiectul a numeroase lucrări[1]. Dintre operele sale, mai multe au apărut în câteva ediţii, iar unele şi în traducere în limbi străine. Dintre operele sale am putea cita : Les langages de l’humanité : une encyclopédie des 3 000 langues parlées dans le monde, Paris : Seghers, 1983 și 1995, Les musiques de l’humanité, Michel Malherbe, Amaury Rosa de Poullois, Paris : Critérion , 1997 , Les philosophies de l’humanité, Michel Malherbe, Philippe Gaudin, Paris, Bartillat , 2001, Les cultures de l’humanité: le développement est une question de culture, Paris, l’Harmattan, 2008, Répertoire simplifié des langues africaines, Paris,  l’Harmattan, 2000, Les religions, Paris,  Nathan , 2008 și 2009. Les religions de l’humanité a apărut în mai multe ediții, la editura Criterion; a fost tradusă în poloneză, rusă, iraniană și română. Cartea a apărut în limba română în 2012, în două volume, la editura Nemira, sub titlul   Enciclopedia religiilor, în colecția Religio, coordonată de Eduard Florin Tudor.

Michel Malherbe coordonează colecția « Parlons… » la editura l’Harmattan, ce numără 185 de titluri publicate și 100 de titluri în pregătire. Dintre cele câteva titluri pe care se semnează în calitate de coautor : « Parlons coréen », « Parlons hongrois », « Parlons wolof », « Parlons ourdou », « Parlons géorgien ».

Domnul Michel Malherbe  avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări cu ocazia apariției cărții sale, Enciclopedia religiilor, în limba română. Îi mulțumim mult pentru solicitudine și pentru acest regal de cultură ce face trimitere la religiile umanității. Și, în realitate, la om și la centrul său de gândire și de spiritualitate.

 Ce v-a impulsionat să scrieți Enciclopedia religiilor[2] ?

Pe de o parte, sunt profund credincios deși, în interiorul catolicismului, aș întâlni dificultăți în a fi clasat într-o categorie sau alta ; pe de altă parte, după ce am avut șansa (sau harul) de a fi trăit o viață foarte împlinită, am vrut să le împărtășesc celorlalți un fel de minunare asupra a ceea ce omul a putut produce. De unde și cele cinci lucrări importante publicate, despre limbi, despre religii, despre filosofii, despre culturi și despre muzicile umanității. Deseori acestea au fost pentru mine ocazia de a descoperi multe dintre rațiunile de a crede în ceea ce unii numesc providență, adică în efectele foarte rar probabile ale voinței lui Dumnezeu.

De ce credeți că această lucrare a fost de mai multe ori reeditată în limba franceză și a fost tradusă în mai multe limbi străine ?

Editorii au avut convingerea că aceste cărți își aveau cititorii lor. Este amuzant faptul că traducerea în limba persană a acestei lucrări despre religii se află la cea de a treia ediție și contribuie, după câte se pare, la o ameliorare a cunoștințelor molahilor.

De unde aveți acest mod de a descrie în detaliu diversele înfățișări ale unei religii? 

Poate că din formarea mea pe filieră științifică. Trebuie totuși să mai rămână ceva și din aceasta.

Credeți că religiile influențează politica ?

Desigur, dar, din nefericire, politica influențează și ea religiile. Viața este mereu o acumulare de interacțiuni și de influențe.

Este evlavia o coordonată esențială a omului religios ?

O evlavie în exces poate prezenta, ca tot ceea ce este excesiv, un risc de orbire. Fiecare credincios își are doza lui. În ceea ce mă privește, nu sunt bulimic din acest punct de vedere.

A preda religia înseamnă a preda o morală a vieții, o viziune asupra lumii sau este  un act pur pedagogic ?

Este poate chiar mai mult decât acestea. Este mai întâi o necesitate pentru a înțelege natura umană și istoria umanității. Ar putea însemna și transmiterea unei experiențe, dar trebuie ca oamenii să descopere ce înseamnă o viață spirituală. Funcția religiilor ar trebui să fie cea de facilitare a acestei descoperiri.

 Credeți că fanatismul este un obstacol în calea cunoașterii reale a unei religii ?

Nu-i vom putea niciodată împiedica pe unii să fie stupizi. Ar trebui să fie un impuls pentru activitatea celor ce se cred mai inteligenți, dar care sunt uneori, din nefericire, și cei mai puțini activi (în sensul acțiunii).

Care este, în opinia dumneavoastră, religia contemporană care trebuie să facă față unei provocări incredibile ?

Toate religiile se confruntă cu provocări, deseori foarte diferite. Cred că islamul este în mare pericol, deoarece este prea legat de cultura proprie, iar mondializarea îl îndreaptă spre tulburări pe care nicio autoritate nu reușește să le stopeze.

Își va trăi creștinismul din nou unitatea sau va continua să fie trăit în funcție de confesiuni diferite ?

Unitatea creștinismului este Hristos. El a murit răstignit, iar nu împărțit. Deschiderea brațelor sale include cu ușurință toate sensibilitățile. Diferențele sunt destul de nesemnificative în raport cu conținutul mesajului. Ne putem simți confortabil în propria Biserică, respectându-i profund și pe ceilalți.

 Care este provocarea și viitorul catolicismului ?

Nu sunt prea neliniștit în această privință, Duhul Sfânt va ști să îndrepte la momentul potrivit erorile care ar putea să ne ispitească.

Care este provocarea și viitorul ortodoxiei ?

Ortodoxia a suferit mult în perioada sovietică. Situația a revenit la normal într-un mod spectaculos. Apoi, trebuie să se treacă la o aprofundare a dialogului cu celelalte Biserici creștine.

 Care este provocarea și viitorul islamului ?

Care islam ? Șiismul nu are decât puține lucruri în comun cu sunismul, poate doar Coranul din care putem obține tot ceea ce vrem (« nu există constrângere în religie »  și dreptul de a-i lua viața celui ce se leapădă de islam). Sunismul (90% dintre musulmani) nu are nicio autoritate centralizată cu care ar fi posibil un dialog. Cei mai deschiși dintre musulmani față de acest dialog ezită deseori să se exprime dintr-o mare teamă de represalii.

De ce religiile orientale, precum budismul, au avut un impact atât de mare asupra creștinului occidental ?

Este bine întotdeauna să fim curioși cu privire la alte curente de gândire. De altminteri, europenii nu cunosc prea bine aceste culturi. Mulți sunt bucuroși privind o așa-zisă absență a dogmelor în budism, în timp ce credința într-o reîncarnare este, în realitate, o dogmă ce pune probleme.

Trebuie să fie religiile mai sociale pentru a putea continua să existe, mai ales pe continentul european sau în SUA ?

Religiile trebuie să joace un rol social, dar nu trebuie să se limiteze la acesta.

 Există o relație între cultură și religii ?

Inevitabil. Este chiar marea problemă a islamului care nu se simte confortabil în afara culturii sale.

 Trebuie să fie omul  o ființă religioasă pentru a fi etic în societate ?

Un credincios sau un necredincios se confruntă inevitabil cu probleme etice. Răspunsurile date nu ar putea fi prea diferite. Este ceea ce am putea numi umanism.

Care ar fi înfățișarea unei societăți fără religie, care nu a cunoscut niciodată vreo religie anume ?

Nu am auzit niciodată vorbindu-se de o asemenea societate.

Iar Africa din punctul de vedere al religiilor, credeți că știm totul despre episodul religios african ?

Interesantă formularea. Africa a fost întotdeauna religioasă. Trecerea la religiile monoteiste, ce a început acum câteva secole, le aduce acestora o coloratură diferită ce îmbogățește inevitabil umanitatea.

 Cum să privim religiile în zilele noastre ?

Ca întotdeauna, sunt și lucruri bune, dar și mai puțin bune. Singura perspectivă pe care o putem avea în vedere este cea a optimismului. Timpul cruciadelor este deja în urmă de multă vreme.

Care ar fi sfatul pe care i l-ați da unui laic ce își trăiește credința într-un cadru privat ?

Nu aș da sfaturi. Fiecare își are propria conștiință drept ghid.

Aveți o personalitate religioasă față de care nutriți un respect deosebit ?

Probabil Sfântul Augustin : « Iubește și fă ceea ce vrei »

 Care este, în opinia dumneavoastră, viitorul științei religiilor ?

Este vorba probabil de un domeniu propice pentru crearea de locuri de muncă.

Puteți numi un specialist în istoria religiilor care a contribuit la progresul acestei științe, modernă mai degrabă ?

Nu, nu pot, regret.

Interviu și traducere din limba franceză de Eduard Florin Tudor


[1] Informațiile sunt preluate de pe situl : http://www.bibliomonde.com/auteur/michel-malherbe-1487.html. Există mai multe informații despre Michel Malherbe și pe  : http://www.idref.fr/029231884

[2] Cartea a apărut în limba franceză sub titlul Les religions de l’humanité și a apărut în mai multe ediții.

8001


Adaugă un comentariu in căsuța de mai jos, sau publică un link de legătură de pe site-ul tău. Poți de asemenea să te abonezi la această discuție via RSS.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.