25 iunie 2017 | 6:42

Ultima Renaştere bizantină

Renastere BizantUltima Renaştere bizantină, acesta este titlul propus de Steven Runciman pentru a identifica ultimii ani ai Bizanţului cu ceea ce istoria profană va fi numit Renaştere. O istorie in nuce a Bizanţului înainte de căderea sub loviturile otomanilor. Runciman propune un studiu mai întins despre ultimele luări de poziţie ale Bizanţului în universul cultural şi politic al Renaşterii, un cadru mai larg şi definit abia mai târziu.

Principalele date pe care Runciman le are în vedere în cartea sa, un studiu obligatoriu despre înţelegerea Renaşterii în ansmablu, privesc următoarele subiecte: Declinul imperiului şi renaşterea elinică, controversa şi dezbinare, cărturarii bizantini „renaşcentişti” şi realizările Renaşterii. Sumarul lucrării este un survol al celor mai importante aspecte ale Renaşterii bizantine, înainte de căderea Imperiului bizantin sub loviturile otomanilor. Relaţiile cu lumea occidentale sunt capitale nu numai pentru o supravieţuire a culturi bizantine, ci şi pentru o valorificare a moştenirii Bizanţului. O figură întelectuală de talia lui Bessarion (născut la Trapezunt în 1403) a susţinut prin activitatea sa şi prin militantismul evident o apropiere de Roma în sensul supravieţuirii : „Grecii nu ar fi trebuit să stea deoparte de viaţa înfloritoare a Italiei renascentiste, ci să participe la ea. A fost profund dezamăgit să constate că foarte puţini dintre compatrioţii săi îi împărtăşeau opiniile.” (p. 100).

Cartea apărută în traducerea lui Vlad Lupescu propune şi o Listă de lecturi suplimentare (p.117).

Vasile Adrian Carabă, bizantinolog de tradiţie germană format la şcoala filologică a „detaliului semnificativ” semnează un  studiu extins despre Renaşterea bizantină. O foarte bună introducere, studiul deschide întrebări şi argumentează numeroase luări de poziţie în privinţa Renaşterii bizantine, mai ales a celei deschifrate şi detaliate de Runciman: „Cât de potrivit este conceptul de „Renaştere” pentru lumea bizantină?”. În aproape patruzeci de pagini (de la pagina cinci la pagina patruzeci şi unu) bizantinologul Vasile Adrian Carabă detaliază aspecte mai puţin cunoscute sau defineşte printr-o argumentaţie susţinută noţiuni obligatorii în chestiunea ultimei Renaşteri bizantine: naşterea unui concept, Bizanţul şi Antichitatea, influenţe bizantine asupra Renaşterii italiene. Concluzia studiului lui Vasile Adrian Carabă, fondator al colecţiei Byzantivm şi coordonator al acesteia, este o invitaţie la studierea Bizanţului ca prelungire a Antichităţii, dar şi ca evidenţiere a unei culturi multiforme: „Chiar şi în ceasul de pe urmă, acest trecut părea să îi ofere şansa unui nou început, unui viitor. Tot în el îşi punea speranţa.Cât de mult a fost dispus bizantinul pentru o Renaştere după modelul celei italiene, răspunsul este, cred, de la sine înţeles” (Introducere, p. 41).

Steven Runciman, Ultima Renaştere bizantină, colecţia Byzantivm, traducere de Vlad Lupescu, studiu introductiv de Vasile Adrian Carabă, 120 pagini, Nemira, 2016.

686


Adaugă un comentariu in căsuța de mai jos, sau publică un link de legătură de pe site-ul tău. Poți de asemenea să te abonezi la această discuție via RSS.

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.